Noi e la nostra (parte in) ombra

 

 

Illustrazione tratta da A volte sparisco, di Francesco Chiacchio, Topipittori Editore, 2022

Illustrazione tratta da A volte sparisco, di Francesco Chiacchio, Topipittori Editore, 2022

(Che cosa dice la tua ombra?)

 

Sotto la palpebra

Sono perseguitata da alcune parole che si scrivono da sole
le trovo quando rileggo le mie righe e so che non sono stata io
forse qualcun altro, sconosciuto, invisibile, ha scritto
senza il mio permesso questa parola che resta a me sconosciuta,
e mi chiedo, chi mai abita sotto la mia palpebra o sotto la mia unghia
e a ogni lettera mi scrive parole dirette soltanto a me?
Sono sicura che, se le raccogliessi, se le mettessi in fila l’una dopo l’altra,
nascerebbe la storia di qualcun altro, forse di colui che si nasconde.

Gilda Vălcan (Romania, 1973), da Io sono ombra, Poesie scelte, p. 61, traduzione tratta da www.orizzonticulturali.it

***

Sub pleoapă

Sînt bîntuită de unele cuvinte care se scriu singure
le găsesc cînd îmi recitesc rîndurile și știu că nu eu
poate altcineva, neștiut, nevăzut, a scris
fără voia mea acest cuvînt ce-mi rămîne necunoscut,
și mă întreb, cine oare îmi locuiește sub pleoapă sau sub unghie
și-mi scrie la fiecare scrisoare cuvinte adresate doar mie?
sînt sigură că, dacă le-aș aduna, le-aș înșirui unul după altul,
s-ar naște povestea altcuiva, poate a celui care se ascunde.

 

°ascoltando New Trolls – “Shadows (per Jimi Hendrix)”, da “Concerto Grosso”(1971) – https://www.youtube.com/watch?v=6tTAo7gnMgc

Noi e la nostra (parte in) ombraultima modifica: 2023-09-30T14:33:56+02:00da irenesettanta
Reposta per primo quest’articolo